29th martie 2024
Home » Campania „FĂRĂ GENERAȚIA TRISTĂ”: Orice faptă a noastră are consecințe pentru noi și/sau penru alții

Campania „FĂRĂ GENERAȚIA TRISTĂ”: Orice faptă a noastră are consecințe pentru noi și/sau penru alții

de reporterpenet

generatia trista

Iubesc România! Și mă doare când văd cum se rup bucăți din ea, cum pleacă românii prin alte țări, doar pentru a avea un trai mai bun. Unii își iau familiile cu ei, deși, poate dorul de România îi sfâșie. Alții nu le pot lua cu ei iar dorul e mai greu de îndurat.

By Cara Brown

Nu sunt nostalgică după comunism, doar constat că a avut și părți bune pe care, în loc să le păstrăm, le-am distrus. Eram în clasa a VII-a in decembrie 1989. Îmi aduc aminte cât se bucurau oamenii că au scăpat de Ceaușescu pentru că și-au imaginat că vor veni, în sfârșit, vremurile bune, că vom fi liberi… Și suntem. Atât de liberi încât muncim de dimineață până seara pe un salariu de nimic (pentru că de fapt, cică, noi avem salariu mai mare, dar trebuie să facem jumi-juma cu statul); copiii ni-i vedem când dorm, pierdem momente importante din viața lor (asta cu copiii o știu de la alții, că eu nu am și nu știu dacă voi mai avea în viața asta), nu ne mai bucurăm de nimic pentru că ne facem griji. Concediu? Mulți nu știu ce e ăla, că nu și-l permit.

Petreceri cum făceam o dată, când toată casa era în pregătiri și ne îmbrăcam frumos…că, deh, aveam musafiri…nu mai sunt. Mergem la restaurante, că e mai comod; asta dacă îți permiți; dacă nu, să fii fericit dacă ai un tort de ziua ta. Atât de liberi suntem, încât, atunci când deschidem gura, riscăm să ne alegem cu înjurături. Atât de liberi încât nu mai avem proprietatea cuvintelor; aruncăm vorbe, facem promisiuni care, deși depind doar de noi să le respectăm, nu o facem.

Atât de liberi încât toate jurnale sunt pline de știri despre accidente, violență (tot mai des infantilă), sinucideri și nedreptăți. Și suntem atât de liberi, încât, știind că putem fi modele pentru alții, postăm și pozăm în ce nu suntem, cu riscul de a transmite mesaje greșite. Cam atât de liberi suntem acum. Nu că asta(cu excepția postărilor) nu s-ar fi întâmplat și înainte de 1989. Se întâmplau, dar măcar atunci știam că suntem în comunism.

Libertatea, din punctul meu de vedere, nu înseamnă să încetezi să gândești. Și acum mă adresez celor cu vârste peste 28 de ani (cam de la vârsta asta cred eu că, dacă ai fost norocos să trăiești într-o familie normală, cu doi părinți alături sau cu părinți care te iubesc și s-au preocupat într-adevar de creșterea și educația ta, poți spune că ai căpătat o oarecare experiență de viață).

Da! Mă adresez ție, adultule, sau care te crezi adult (inclusiv mie)! Aud tot mai des ca folosești „îmi asum ceea ce fac!” cu mândrie(știți că, de fapt, nu întâmplator mândria este prima din cele șapte păcate capitale și semnifică exagerarea faptelor proprii asociată cu disprețul față de Dumnezeu – sau orice altă denumire aDivinității, în funcție de religie – de semeni și de natură). Chiar și când faci ceva care știi clar ca e greșit; că mesajul pe care îl transmit faptele tale celorlalți e unul greșit. De fapt, tu nu ar trebi să îți asum ce faci. Tu ar trebui să îți asumi CONSECINȚELE a ceea ce faci.

Tu ai impresia greșită că singura consecință a ceea ce faci este că riști sa fii tu judecat, hulit, înjurat; și te prefaci că nu îți pasă de ce zice lumea. Habar n-am dacă într-adevăr nu îți pasă sau doar te prefaci că nu. Și nici nu e prea important asta pentru mine.Mai important este ca faptele tale au consecințe și asupra celorlalți; mai ales asupra celor în formare. Gândiți-vă la copiii voștri sau le cei pe care doriți să îi aveți la un moment dat. Ce exemplu le dați? Ce exemple văd?

Important este ca, tinerii și copiii să fie învățați să gândească că, ORICE LUCRU PE CARE ÎL FAC ARE CONSECINȚE! Și aceste consecințese răsfrâng asupra lor în primul rând, dar și asupra altora. Consecințele pot apărea imediat, dar pot apărea și peste ani.

De exemplu: un copil face o prostie; consecința: clar e o ceartă din partea părinților (asta dacă nu și-o ia pe coajă direct).

Alt exemplu: e o modă pe net să vorbești urât, să faci poze sexy sau chiar dezbrăcat la propriu. Și ești foarte mândru de tine când primești n like-uri. Nu spun eu dacă e bine sau rău ce faci. E o țară liberă, nu?. Îți spun doar atât: dacă nu ți-o cere meseria pe care o practici și, dacă ești doar un copil/tânăr care încă nu și-a găsit drumul în viață, să știi că, la un moment dat, ceea ce faci din teribilism sau că vezi la cei care sunt persoane publice, vedete, dive (sau cum vreți voi să le spuneți) și ți se pare cool, te poate afecta in viitor.

Aduceți-vă aminte (sau căutați pe net) acel tânăr care trebuia să fie numit ministru al sănătății în nu știu ce cabinet și, cum i-a fost afișat numele ca propunere, cum au apărut poze în chiloți cu el; a fost retras urgent. Poate era un tip deștept, dar….a pierdut șansa de a demonstra asta. Și, dacă nu mă înșel, era vorba de o prezentare de moda sau ceva de genul. Nu uita că, mai nou, totul se înregistrează și rămâne acolo!

Ultimul exemplu (din articol): așa-numiții și faimoșii „hateri” (aștia sunt categoria mea favorită – challange-ul meu; ca să fiu în tendințe; pentru cei care nu știu: haterii sunt un soi de oameni frustrați care nu fac decât să împroște cu noroi, mai ales persoanele publice – mă rog, invidie pură, dar nu mai contează de ce o fac; o fac și asta e; challenge – provocarea de a-i combate și de a-i face să interacționeze cât mai puțin posibil în acest mod – vedem ce-o ieși).

Problema este că acești hateri și oricine altcineva care se exprimă într-un mod dur, agresiv, injurios la adresa altcuiva, mai ales pe rețelele de socializare, trebuie să se gândească că e foarte posibil ca, acele cuvite scrise aiurea, pot face rău. Mult rău! Sunt cazuri extreme în care, din cauza unor astfel de indivizi și individe, unii au intrat în depresie, alții au clacat, iar acum nu mai sunt. Nu știi cum e omul căruia te adresezi așa; nu știi ce probleme are, nu știi starea lui din momentulîn care tu alegi să ataci. Tu vezi doar un ecran și vorbele tale mărețe (e ironie, ca să știi).

Dacă nu ai nimic bun de zis, mai bine nu zice. Dacă vrei să combați o parere, fă-o cu argumente și civilizat. Dacă nu ești în stare să spui ceva bun sau să te abții, stai în banca ta; pentru că altfel, te informez eu că există un articol in Noul Cod Penal și anume art. 191 (https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-191) care se referă la determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Și te mai informez că, dacă, Doamne ferește, se întâmpla așa ceva, faci închisoare (și nu ești politician să scapi sau să fugi în țările calde).

Și nu îți face iluzii că te poți ascunde în spatele ecranului și să fii Zorro; nu numai tu ești în era tehnologiei; și Poliția e tot acolo. Apropos, vezi că și, dacă persoana doar încearcă să se sinucidă, tot pedeapsă cu închisoare îți iei. Așa că, poartă-te și tratează oamenii exact cum ai vrea tu să fii tratat.

Acum mă adresez celor cărora le-ar putea trece prin cap că ar putea să folosească acest articol din lege mai sus-menționat ca să își aducă înapoi iubiții/iubitele sau ca să se răzbune pe alții sau să facă rău altora (că am văzut și o mulțime de astfel de minți bolnave). ATENȚIE! Și aceste fapte se pedepsesc! Tot cu închisoare. Bine există și riscul să fii internat la nebuni, dar, crede-mă că nu mai ieși de-acolo, oricum…nu întreg. Eu nu aș încerca.

Și pentru înjurături, bătaie de joc și jigniri la adresa cuiva, precum și pentru afirmații neadevărate pe care le lansăm despre o persoană putem fi trași la răspundere. În noul Cod Panal, insulta și calomnia nu mai sunt considerate infracțiuni, dar putem plăti amenzi și posibil și daune morale; nu știu cât ne-ar conveni ca, în loc să folosim banii pentru nevoile sau plăcerile noastre, să îi dăm doar pentru că „ne-am distrat puțin pe seama altora ca să arătăm ce șmecheri suntem sau doar pentru a face rău”.

Și să nu credeți cumva că, faptul că faceți aceste lucruri în mediul online, vă salvează de asta. Spațiul online e spațiu public (e ca și cum te-ai întâlni pe stradă cu persoana respectivă; doar că aici e mai ușor de demonstrat; RĂMÂNE SCRIS – dovada) . Când lansezi ceva, să te gândești cum o faci, pentru că, oricând rautatea ta se poate întoarce împotriva ta. Și orice postezi; îți poate face bine sau rău. TU DECIZI!

Noi alegem cum ne comportăm unii cu alții! Așa că, poartă-te și tratează oamenii exact cum ai vrea să se poarte ei cu tine și cum ai vrea să fii tratat și cum.

Și tot ție, haterule, îți mai spun că, dacă te văd pe undeva pe rețelele de socializare că ataci aiurea, că înjuri, că te porți mai urât decât e cazul, o să te combat și mă voi contra cu tine, pâna o sa iei mâna de pe tastatura; fără să te înjur, fără să îți vorbesc urât. Sunt atât de trecută prin viață, încât ma pot pune cu tine; de fapt mă pot pune cu n ca tine. Și nu mă vor afecta contrele cu tine. Pentru că eu pot coborî acolo unde ești tu, dar tu nu poți urca unde sunt eu. E dur spus „nu poți”; de fapt e „nu vrei” Și fac asta pentru că m-am săturat să îți trec cu vederea accesele, în speranța că îți vei da seama că greșești. Pentru că am văzut că nu faci asta. Din contră, parcă prinzi aripi și te simți stăpânul lumii. S-ar putea să fie un șoc pentru tine, dar nu ești. Dacă mă întrebi pe mine, nici măcar nu faci parte din lumea asta, dar…treacă de la mine. O să scriu în alt articol și, poate chiar o să public o conversație cu o hateriță. A fost amuzant pentru mine. Cum o să fie și cu tine, cel care alege să facă rău gratuit. Și nu mă interesează cine ești și cu ce te ocupi, dacă ai bani sau nu. Fii OM, GÂNDEȘTE ce consecințe pot avea faptele tale punându-te în locul celui pe care îl ataci sau pe seama căruia faci mișto și am putea fi chiar amici sau prieteni. Atât te rog!

Am ajuns să avem GENERAȚIA TRISTĂ pentru că noi, societatea, nu am mai luat atitudine. Când unul a fost atacat pe nedrept, am ales sa ne uităm în altă parte sau să râdem de cel atacat, chiar dacă știam ca nu e ok. Nu ne-am gândit că putem fi noi în locul lui; sau cineva drag nouă.

Eu nu mai vreau să asist pasivă la nașterea altor GENERAȚII TRISTE!

Copii/tineri, exemplele de sus sunt și pentru voi, dar și pentru noi. Toate generațiile s-au confruntat cu ce vă confruntați și voi. Dar noi am avut norocul să fim îndrumați. Dacă nu de părinți de profesori.
Acest articol, ca și următoarele, este în special pentru voi! Suntem aici să vă îndrumăm, să vă povestim din experiența noastră ca voi să vă puteți face o idee despre viața reală, să vă arătăm unde nu e bine și să vă EXPLICĂM cu argumente logice de ce e greșit (nu să va trântim câte o replică și să vă lăsăm in aer). Voi aveți aripi (și fără energizante); noi trebuie să vă ÎNVĂȚĂM cum să le folosiți. Dar, DEPINDE DE VOI, DACĂ VREȚI SĂ ÎNVĂȚAȚI. Eu, și mai mulți ca mine, ne facem datoria față de voi; și eu mă scuz pentru că, o bună perioadă de timp am uitat de datoria asta.

Poate vă regăsiți în situații similare și vă puteti da seama cum să gasiți soluția care să vă ajute. Să puteți face diferența între bine și rău. Știu că sunteți mai inteligenți decât noi și aveți acces la informație mai mult decât am avut noi. Folosiți asta în avantajul vostru!

Alegeți să trăiți frumos, corect, cinstit, respectându-i pe ceilalți!

PE ACEEAȘI TEMĂ:

Campania „Fără GENERAȚIA TRISTĂ!”

Ar putea sa te intereseze

Lasa comentariu

* Folosind acest serviciu iti dai acordul ca site-ul nostru sa stocheze datele tale pentru a putea raspunde cerintelor.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookies pentru o experienta cat mai placuta a utilizatorilor. Nu stocam si nu folosim datele tale personale, decat daca optezi pentru newsletter, sau sectiunea de comentarii, pentru a putea sa-ti raspundem, sau sa-ti trimitem cele mai noi articole. Presupunem ca esti de acord cu acest lucru, dar, poti sa alegi Accept Citeste mai mult