FOTO: Muzeul Virtual Moreni
Municipiul Moreni a jucat un rol important în cel de-al Doilea Război Mondial din prisma resurselor importante de petrol. Nemții au știut asta de la bun început și au cucerit zona, construindu-și puncte strategice de apărare și observare exact lângă sondele de extracție, pe dealuri, care le asigurau o vizibilitate de zeci de kilometri în orice direcție.
Se pare că au fost construite patru astfel de cazemate, dar acum mai sunt în picioare doar două dintre ele: una în Sângeriș și una în Țuicani. Cele două buncăre din beton gros au fost construite de specialiști aduși chiar din Germania. Se zice că asemenea cazemate se mai întâlnesc acum în Franța și Olanda.
Cazematele germane de la Moreni aveau compartimente de tragere, de depozitare a armamentului, dormitoare, bucătărie, chiar și tunele între locurile de tragere. Se spune că la construirea cazematelor din Moreni au muncit 2.000 de persoane din grupul etnic german.
Petrolul, o tentație prea mare: „ era sângele vital al războiului”
Nemții au pus ochii pe Moreni datorită zăcămintelor mari de petrol din zonă, spune Ion Stoica, profer de istorie.
„Petrolul din Moreni a reprezentat o tentație și o necesitate pentru toți, în timpul războiului. Indiferent de care parte a baricadei au fost. Primii care au venit aici au fost nemții și ei și-au organizat teritoriul pentru a putea exploata corect petrolul. În felul acesta au realizat obiective militare, unele dintre ele poate chair strategice. Nu sunt specialist militar ca să spun exact ce erau ele. Noi, aici în Moreni, așa le cunoaștem. Probabil erau puncte de observare. Aici puteau să mănânce, puteau să doarmă. Probabil că erau organizate la nivel de pluton”, spune cadrul didactic.
Cazematele erau perfect amplasate, astfel încât, inamicul să fie zărit de la mare distanță.
„Dacă se privește pe trei puncte cardinale, se vede foarte clar ce bine este poziționată o astfel de cazemată și ce bine putea să observe, la nivelul anilor 1940, orice mișcare. Se vede până în Munții Bucegi, până la 60-70 de kilometri și în Sud până aproape de Târgoviște. Poziția era strategică. Petrolul era sângele vital al războiului și cine avea petrolul din Moreni putea să susțină corect o acțiune militară. Moreniul nu trebuia pierdut de niciuna dintre părți, motiv pentru care, în 1944, când s-a întors frontul și ceilalți au avut aceeași preocupare pentru petrolul din Moreni. Nu avem nicio fotografie, nicio șchiță care să ne prezinte cazemata așa cum arăta ea atunci”, explică Ion Stoica.
Din nefericire, numai localnicii au profitat mai puțin de această bogăție. Chiar dacă ridicat la rangul de „municipiu”, Moreniul este foarte sărac în industrie și în forță de muncă, fiind de ani buni o oaie neagră a județului Dâmbovița.
Autoritățile vor să le introducă în circuitul turistic
Intuind, parcă, potențialul turistic al celor două obiective rămase în picioare, Primăria Moreni s-a gândit că le includă într-un circuit turistic.
FOTO: Constantin Tocan, viceprimar Moreni
„Ne gândim să le includem într-un circuit turistic, ținând cont că avem și centrul de informare, fiind legate și încărcate de istorie, avem în vedere acest lucru. În urmă cu 12 ani a fost atribuit terenul de la Sângeriș cu tot cu cazemată unei persoane fizice, pintr-o hotărâre de Consiliu Local. În acest moment face parte din domeniul privat al unei persoane fizice. Pe viitor ne dorim, ca în contextul în care să putem să refacem oarecum zona și locația de acolo să găsim înțelegere la persoana respectivă și printr-un eventual schimb de locații, să reintrăm în proprietatea ei”, spune Constantin Tocan, viceprimar Moreni.
Pe lângă cazemata de la Sângeriș, care este mult mai complexă din punctul de vedere al construcției care a fost realizată pe vremea războiului, cea de la Țuicani este de dimensiuni mai mici și este în domeniul public. „Ea poate fi vizitată și văzută oricând, de oricine. Există cale de acces la cele două locații, până lângă ele. Aceste două cazemate reprezintă istoria orașului nostru. Ele au fost construite în al doilea Război Mondial, având ca obiectiv apărarea zonei petroliere din imediata apropiere a celor două cazemate, deoacere extracția de petrol și de țiței care avea loc pe vremea războiului, mergea către Ploiești, zona de raficare care alimenta trupele”, mai spune viceprimarul.
Pubele publice
De ani buni, cele două construcții rămase în picioare în urma războiului, au fost loc de joacă pentru copii, iar localnicii aruncau acolo tot felul de gunoaie. Reprezentanții Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Moreni au curățat recent buncărele.
În prezent ele sunt vizitate doar de pasionaţii de istorie, care se mulţumesc cu imaginea actuală a buncărelor, întrucât nu există fotografii sau alte documente care să prezinte cazematele în vremea războiului.
Prima atestare documentară a Moreniului datează din timpul domniei lui Petru Cercel, Voievodul care pe 18 iunie 1584, întăreşte “Jupânesei Caplea şi nepoţilor ei, Badea şi Calotă postelnici, satele Drăgăneşti şi Moarile în urma unor judecăţi”.
Viaţa economică şi socială a localităţii a suferit permanent transformări, cea mai importantă fiind cea din 1904 când apare prima sondă modernă.
Localitatea apare menţionată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateşului, Moara Nouă, Moara Saşului. Din 1661 este cunoscută cu numele actual.
FOTO: Muzeul Virtual Moreni
FOTO: Muzeul Virtual Moreni
