Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa a început o campanie de sensibilizare opiniei publice cu privire la beneficiarii centrelor sociale.
Astfel, cred asistenții sociali, societatea va înţelege mai bine că cei din sistemul de protecţie sunt cu adevărat speciali, că au suflete frumoase care merită ajutate şi au nevoie doar de afecţiunea şi înţelegerea celor din jur, fie că vorbim de copii, de adulţi sau chiar de vârstnici.
Mihai, un adolescent de 17 ani, beneficiar al unui modul de tip familial, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, are o poveste de viață aparte, el fiind un tânăr special.
Se consideră o persoană sociabilă. A fost abandonat în spital încă de la naștere și încă de atunci a ajuns în grija asistenților maternali. Spirit liber, personalitate puternică, tânărul spune că nu îi place să fie îngrădit.
Respectă regulile în măsura în care poate, dar nu îi place să fie constrâns să facă ceva, iar aici cel mai bun exemplu poate fi faptul că nu i-a plăcut să fie pus să învețe pentru școală. Nu excelează la acest capitol și spune că se menține pe linia de plutire. Este convins că își va încheia studiile, cel puțin cele liceale: „Nu am fost niciodată fan școală… Mi se pare că școala te orientează pentru a-ți alege jobul pe viitor, dar doar în câteva domenii, în care eu nu m-am regăsit”.
S-a atașat foarte mult de o familie care l-a avut în grijă, iar atașamentul a fost reciproc. Asistenta maternală a fost ”mama”, iar soțul său a fost ”tata” pentru Mihai: ”Mi se pare normal să le spui celor care țin locul părinților mamă și tată! Ține de respect, de recunoștință.”
Problemele de sănătate ale asistentului maternal s-au agravat, iar Mihai a ajuns la o altă familie, însă nu a fost un copil prea cuminte, după cum recunoaște și el. Îl îngrozea ideea de a ajunge într-un centru rezidenţial, dar a mai primit o șansă. Familia pe care o iubea atât de mult și-a exprimat dorința de a-l lua înapoi în grijă, ceea ce s-a și întâmplat, însă deja trecuseră 5 ani în care nu au mai stat împreună și Mihai nu s-a mai acomodat aici. Deja adolescent, simțea că nu poate face tot ce își dorea și în anul 2016 a cerut să fie dus într-un centru, unde a crezut că va avea libertatea pe care și-o dorea, deși avea doar 13 ani.
”Toată lumea îmi spunea cât de rău este în centre, tot felul de prostii. E chiar invers, mie mi se pare foarte bine aici. Poate am nimerit eu bine. Din ce auzisem, îmi imaginam că e ca o pușcărie. De fapt, este o locuință decentă, cu niște colegi (nu le pot spune prieteni, e prea mult) și oameni care au grijă de noi și pe care eu îi apreciez pentru ceea ce fac!”, își amintește Mihai.
Acum spune că îi este foarte bine în cadrul modulului de tip familial, se simte mai liber, chiar dacă a stat numai în interior în ultimul an.
Locuiește singur în camera pe care și-a amenajat-o cum a dorit. A ajutat personalul să o văruiască și o menține foarte curată. Și-a stabilit singur un program zilnic pe care îl respectă întocmai. Tot timpul liber îl dedică cititului și deși spune că nu îi place școala ne uimește cu faptul că citește cărți de dezvoltare personală și educație financiară.
Este elev la profilul estetic al Liceului Tehnologic Spiru Haret din Târgoviște și spune că pe viitor va avea propria sa afacere. „Vreau să fiu liber, vreau să muncesc pentru mine, nu pentru alții. Știu că este greu, dar voi reuși. Probabil că voi lucra într-o frizerie, într-un salon până strâng bani”.
Aflat în carantină, la un moment dat, după ce a fost infectat, Mihai a început să citească, nu operele de la școală, ci cărțile de dezvoltare personală, pe care le-a descărcat de pe internet. A continuat la alt nivel, educația financiară și se pregătește să devină antreprenor. Cartea care l-a inspirat se numește ”Tată bogat, tată sărac”.
„Viaţa nu este aşa cum o credem noi. Noi ne legăm prea mult de ego şi luăm toate deciziile doar în funcţie de noi. Eu am decis să fac o schimbare în viaţa mea, să devin mai bun decât sunt. Am început cu sportul şi am continuat cu cititul. Nu am timp de altceva decât pentru citit. Mi-am dat seama că lipsea ceva din viaţa mea. Nu mă rugam deloc. Nici acum nu pot spune că mă rog prea mult, dar ştiu sigur că e cineva acolo sus care are grijă de mine. Ba chiar cred că este aici, cu mine! Dar cred că Dumnezeu vrea să fim noi liberi”.
Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, iar acum spune că nu îşi mai doreşte. Îi cunoaşte pe doi dintre fraţii săi, dar nu a mai păstrat legătura cu ei. Crede că mai are 5-6 fraţi, dar ştie că în viaţa sa vor fi doar membrii propriei familii, pe care intenţionează să o întemeieze pe viitor: „Copilului meu îi voi oferi tot ce nu am primit eu şi aşa va fi!”
Asistenții maternali spun că Mihai este un exemplu de putere, de ambiţie şi de responsabilitate și au precizat că vor fi alături de el şi îl vor sprijini pentru a realiza tot ce şi-a propus.
Dacă ţi-a plăcut articolul, te așteptăm să intri în comunitatea REPORTERPENET.RO pe FACEBOOK
