Dragilor, am vorbit deja multe despre femei…haideți să vedem acum și care este sursa vestitei lor nefericiri?… Ce la macină? Și de ce?…
By me, with love
„De ce sunt nefericite femeile?”….Se pare că răspunsul e atât de facil…pentru că nu știu să facă sex! Wow! Simplu ca „Bună ziua!”. Haideți să ne-o tragem ca chioarele când și cu cine apucăm, și-o să ne umplem de fericire. (Sunt sarcastică, da?…Ca să fim coerenți de la început.) Dar atenție, nu repetăm „figura” de mai multe ori cu același partener, că există marea posibilitate să alunecăm către dragoste, ceea ce ar fi „de porc”.
Acum pe bune…bărbații nu știu să iubească? Bărbații sînt atât de superficiali încât nu pot gândi și simți mai departe de un meci de fotbal, un băț în baltă și o gaură pe care trebuie s-o umple??!! Mi-e greu să cred…mi-e greu să cred că cinismul ăsta e o caracteristică definitorie a tuturor masculilor din Univers.
Da, cred că femeile sunt nefericite din cauza dezamăgirii produse de bărbați. Și totuși, mi-e iarăși greu să cred că motivul e atât de “simplu”, așa cum vi-l prezint enunțat de către un reprezentant al sexului “tare”: pentru că își pun în ei prea multe speranțe și vise, pentru că le cer acestora mai mult decât pot ei oferi, pentru că nu știu cum funcționează bărbații…
Chiar așa se întâmplă?… Femeia crede că bărbatul are feelingu , intuiția și istețimea ei, că are sensibilitatea ei, că are sufletul ei, că are atenția ei , abilitatea de a citi printre rânduri ca ea?…Și devine deziluzionată când constată că pe bărbat îl doare fix în pix de stările, trăirile, grijile, dorințele și emoțiile femeii?… Că el are altele în cap – cupa României la fotbal, crapul scăpat ieri pe baltă, capra vecinului, planetara care bate la mașină și alte probleme grave ale omenirii?…
Este oare adevărat că bărbatul este atât de diferit de femeie încât la un moment dat devin incompatibili?…
Draga mea femeie… în cazul acesta… de ce nu-ți revendici dreptul la viață, la iubire, la fericire?! De ce nu-ți strigi tare dorințele și aștepți să-ți fie ghicite de un bărbat surd si orb?!De ce suferi în tăcere așteptând ca el să observe ce-ți dorești?! Vorbește cu el, vorbește clar, cu subiect și predicat, vorbește pe înțelesul lui… Oricum nu va înțelege nimic, oricum nu vei rezolva nimic dar măcar știi cum stai…
Draga mea femeie… Învață să trăiești fără să depinzi de un bărbat care nu e în stare să-și poarte de grijă singur darmite să-ți mai poarte și ție… Nu cerși iubirea și atenția unui bărbat care nu poate să se iubească nici măcar pe el însuși…
Da, femeie! Bărbatul, eternul curajos, este mai temător decât un copil care învață să meargă… Unui bărbat îi este muuuult mai greu decât unei doamne să-și recunoască sentimentele, natura de om… Bărbatul preferă să fie animal. N-o spun ca pe-o jignire, ci în sensul cel mai pur al cuvântului. E mai simplu pentru el. Totul e o vânătoare, o nevoie fiziologică. Și-o satisface și pleacă…sau cel puțin asta susține că-și dorește…Și încearcă să se convingă pe el în primul rând de asta. Și dacă nu reușește, încearcă să convingă femeia. „Fugi, muiere, că suntem prea diferiți!!!!”
Băi, ce să vezi…chiar suntem!!! Femeile-s puternice, mai puternice decât dumneavoastră, domnilor…femeile își asumă riscuri, câștigă, pierd, plâng și râd, dar de obicei, orice-ar fi, se ridică și merg mai departe. Și-o iau de la capăt. Și asta nu înseamnă că cerșesc. Nici atenție, nici afecțiune.
Nici nu înseamnă că-s dependente. Înseamnă că-și acceptă depășirea condiției de primată. Înseamnă că acceptă că-s animale sociale. Că un om nu-i făcut doar din carne și oase. Mai are un accesoriu. Care se cheamă suflet. Și femeile și-l asumă și, de obicei, îl poartă cu ele. Și-l caută pe bărbatul ăla care e dispus să facă același lucru. Nu PENTRU ele, ci CU ele. Că există. Și când îl găsesc, pentru că unele îl găsesc, n-o să renunțe așa ușor.
Se cheamă răbdare. Se cheamă speranță. S-o chema și încăpățânare. Dar sigur nu se cheamă disperare.
