Nu este o metaforă şi mi-aş fi dorit să fie un fake-news. Nici una, nici alta. Ştirea are de ce să producă fiori, pentru că bagă direct omenirea într-un teritoriu neexplorat, fără ca nimeni să poată garanta că au fost inventate condiţiile de securitate extremă care să „impermealizeze“ total laboratoarele unde se lucrează cu virusurile cele mai periculoase.
Astfel nimeni nu poate susţine că nu există nici cea mai mică posibilitate ca virusurile acestea străvechi să fie transformate în arme bacteriologice, voit sau în urma unui accident. Asta e o afirmaţie generală, iar despre aceste spaime s-a vorbit la modul intensiv în ultimul an. Dar ceea ce este cu adevărat înspăimântător este că, exact în acest moment, în plină pandemie plină încă de necunoscutele legate de evoluţiile imprevizibile ale tulpinelor „mutante“, ruşii de la celebrul laborator VEKTOR din Siberia (în epoca sovietică, constituia avangarda cercetărilor în domeniul armelor bacteriologice), în colaborare cu Universitatea din Iakuţk, au lansat un program de cercetare în domeniul virusurilor preistorice, analizând rămăşiţele unor animale care au ieşit la suprafaţă în urma procesului rapid de dezgheţare a permafrostului.
Comunicatul spune că sunt analizate ţesuturile provenind de la un cal despre care se crede că are cel puţin 4.500 de ani vechime, scopul final fiind identificarea paleovirusurilor şi demararea unei cercetări avansate în ce priveşte evoluţia acestora, eventual comparând cu formele existente acum. „Pentru prima oară studiem paleovirusuri“, spunea Maxim Ceprasov , directorul Muzeului mamuţilor de la Universitatea din Iakuţk, pesemne fascinat de perspectiva reală de a studia un material genetic care de-abia acum iese la suprafaţă, mii şi mii de cadavre care s-au păstrat îngheţate, cerbi, mamuţi, cai, câini dar şi diferite forme de rozătoare preistorice.
Citește articolul integral în Adevărul
